BIOCATALIZATÓR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOCATALIZATÓR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOCATALIZATÓR s. m. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice. (< germ. Biokatalysator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIOCATALIZATÓR s. v. enzimă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
biocatalizatór s. m. (sil. bi-o-), pl. biocatalizatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink