BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biogeochimíe s. f. (sil. bi-o-ge-o-) → chimie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink