BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor ființe vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de organisme vii. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOLUMINESCÉNȚĂ f. Luminescență biologică proprie unor organisme vii (bacterii, pești, insecte), datorită proceselor chimice din corpul lor. [Sil. bi-o-lu-mi-nes-cen-ță] /<fr. bioluminescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor ființe vii (bacterii, insecte, pești etc.) de a emite lumină. [Cf. fr. bioluminescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietatea unor ființe vii de a emite lumină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioluminescence.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bioluminescénță / bioluminiscénță (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescénței / bioluminiscénței
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bioluminescénță s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. bioluminescénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink