BIOSTAZÍE s. f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biostasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOSTAZÍE s. f. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală. (< fr. biostasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biostázie s. f. (sil. bi-o-sta-zi-e), g.-d. art. biostáziei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink