BIOTÓP, biotopuri, s. n. (Biol.) Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIOTÓP s.n. Mediu limitat, cu condiții de viață particulare și cu înfățișare proprie, cuprinzând totalitatea organismelor care formează o biocenoză. [Pl. -uri. / < fr. biotope, cf. gr. bios – viață, topos – loc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIOTÓP s. n. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1). (< fr. biotope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIOTÓP s. (BIOL.) habitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
biotóp s. n. (sil. bi-o-), pl. biotópuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIOTÓP ~uri n. biol. Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și de animale în condiții omogene. /<fr. biotope
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIOTÓP (‹ fr. {i}; {s} bio + gr. topos „loc”) s. n. Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză. ♦ Locul pe care își duce viața o comunitate de organisme; habitat, ecotop.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink