BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIRLÍC1, birlici, s. m. (Pop.) As (1). – Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIRLÍC s. v. as.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
birlíc (as) s. m., pl. birlíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
birlíc (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIRLÍC ~ci m. Carte de joc cu cea mai mare valoare între cărțile de aceeași culoare; as. /<turc. birlik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink