BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bírnic s. m., pl. bírnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÍRNIC ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească bir. /bir + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink