BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIROCRÁT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIROCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIROCRÁT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
birocrát s. m. (sil. -crat), pl. birocráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIROCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Func-ționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink