BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. bíró.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar (la sat). – Magh. bíró.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIRĂU s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, primar, șef, vătaf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
birắu (birắi), s. m. – (Trans.) Primar. – Var. birac. Mag. biró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sb., cr., slov. birov. – Cer. birăiță, s. f. (primăriță); birăie, s. f. (primărie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
birău s. m., art. birăul; pl. birăi, art. birăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
birắŭ m. (ung. biró). Trans. ș.a. Primar rural. Mold. Șef de șalgaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink