BISMUTÍNĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Din fr. bismuthine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BISMUTÍNĂ s.f. Sulfură naturală de bismut. [< fr. bismuthine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BISMUTÍNĂ s. f. sulfură naturală de bismut. (< fr. bismuthine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BISMUTÍNĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Fr. bismuthine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bismutínă s. f., g.-d. art. bismutínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink