BIUNIVÓC, -Ă, biunivoci, -ce, adj. (Mat.) Care se află într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu. [Pr.: bi-u-] – Din fr. biunivoque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIUNIVÓC, -Ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. [< fr. biunivoque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIUNIVÓC, -Ă adj. care are corespondență unică în ambele sensuri. ♦ (mat., log.) corespondență ~ă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă. (< fr. biunivoque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
biunivóc adj. (sil. bi-u-) → univoc
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink