Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bizota (verb tranzitiv) , bizotare (substantiv feminin)   
BIZOTÁRE, bizotări, s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIZOTÁRE s.f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. [< bizota].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIZOTÁRE s. (TEHN.) teșire. (~a sticlei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bizotáre s. f., g.-d. art. bizotării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIZOTÁ vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr. biseauter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. și pl. bizoteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)