Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BIZUÍRE, bizuiri, s. f. Faptul de a se bizui. – V. bizui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (1).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bizuíre s. f., g.-d. art. bizuírii; pl. bizuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink