BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Fr. plaqué.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLACHÉU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BLACHÉU ~ri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălțămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink