BLAFÁRD, -Ă adj. 1. (despre lumină, culori) alburiu; șters. 2. (despre ten) palid, livid. (< fr. blafard)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
blafárd (-dă), adj. – Palid, fără culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori în literatura contemporană.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink