BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLAJINĂTÁTE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blajinătáte s. f., g.-d. art. blajinătății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink