BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Rest nefolositor rezultat de la blanșiruire. – Cf. blanșiruire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu rezultat de la blanșiruire. – După germ. [Reste von] Blanchieren.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
blanșír s. n., pl. blanșíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink