Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BLASFEMIÁ vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLASFEMÍE s. f. (Livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă1. – Din lat. blasphemia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLASFEMÍE f. livr. 1) Cuvânt prin care se ultragiază o divinitate. 2) Act de defăimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; pângărire. [Art. blasfemia; G.-D. blasfemiei; Sil. -mi-e] /<lat. blasphemia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLASFEMÍE s. f. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem. (< lat. blasphemia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a ceea ce este considerat sfânt; hulă. – Lat. lit. blasphemia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLASFEMÍE s. (BIS.) hulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d. blasfemíi, art. blasfemíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blasfemíe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hulă, ofensă a luĭ Dumnezeŭ și a religiuniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink