BLAT1, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLAT s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
blat s. n., pl. bláturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink