BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. - Bleotocări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bleotocăreálă s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink