BLITZ [pr.: bliț] n. Sursă de lumină intensă și de scurtă durată, având forma unei lămpi (electrice), cu care este prevăzut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLITZ s.n. v. bliț.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bliț s. n., pl. blíțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink