BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLIȚ s. n. 1. lampă electronică pentru fotografiere. 2. șah de 5 minute. (< germ. Blitz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bliț s. n., pl. blíțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink