BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLÓCHAUS s. v. bloc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /<germ. Blockhaus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink