BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecințe rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boácăn, -ă (oa dift.) adj. Fam. Straniŭ și neplăcut: o vorbă, o treabă boacănă. V. oarzăn.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădește lipsă de inteligență; absurd; stupid; prostesc. ◊ A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
boácănă (fam.) s. f., g.-d. art. boácănei; pl. boácăne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink