bobóvnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bobóvnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bobóvnic v. bobornic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink