Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bobîrnác n., pl. e (d. borbonac, care se izbește și cu sfîrla). Fam. Lovitură dată cu unu din cele patru degete (maĭ ales arătătoru orĭ cu mijlociu) după ce a fost despecat din degetu cel mare, sfîrlă. Fig. Iron. Mustrare, observațiune: a primi bobîrnace.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink