BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Legătură care conține diverse obiecte așezate într-o pânză ale cărei capete se înnoadă cruciș. 2. (Înv.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Tc. bohça.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCCEÁ s. v. legătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bocceá (boccéle), s. f. – (Înv.) Șal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – Var. buccea, bogcea, bohcea, boșcea, toate înv. Mr. buhce. Tc. boǵça (Roesler 589; Șeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s. n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. boǵçaci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bocceá și bucceá f., pl. e (t. boghča, d. pers. bog, pînză de învălit și de purtat ceva). Pînză de învălit și de purtat ceva, cum ar fi o basma mare în care aducĭ mere. Tulpan colorat maĭ fin de îmbrobodit (Munt est.). Legătură de maĭ multe păpușĭ de tutun. V. bojinchiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOCCEÁ ~éle f. Legătură făcută dintr-o bucată de pânză în care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohça
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOCCEÁ (‹ tc.) s. f. 1. Legătură formată dintr-o bucată de pînză (cu capetele înnodate cruciș), în care se pun diverse obiecte. 2. Balot de foi mici de tutun de calitate inferioară.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink