BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink