BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tânguire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCEÁLĂ s. v. văitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boceálă s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink