BOCLÚC s. n. v. bucluc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCLÚC s. n. v. bucluc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boclúc n., pl. urĭ (turc. bokluk, murdărie). Ceartă, scandal: acest om se ține numaĭ de boclucurĭ. Belea, neplăcere, încurcăturăȚ alt bocluc acuma! Pl. Bagaje: cu boclucurile pe drum. – Și bucluc și (Arg.) burluc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink