BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOCĂNEÁLĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink