BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar (a). ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BODÂRLĂU s. (ORNIT.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bodârlắu, (bodârlắi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodârlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modârlan, s. m. (bădăran, mârlan).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bodî́rlắŭ și -lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink