BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei; pl. boéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOÉM1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOÉM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOÉMĂ ~e f. 1) Mediu în care trăiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viață caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din Boemia n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). – Fr. bohème.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boém V. bohem.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink