Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOIERÉSC1 s. n. (Înv. și reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pământ pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă. – Din boier + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOIERÉSC2, -EÁSCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din boier + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOIERÉSC s. v. clacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boierésc adj. m., f. boiereáscă; pl. m. și f. boieréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boierésc s. n. (sil. bo-ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BOIERÍ ~ésc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BOIERÍ mă ~ésc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOIERÉSC1 n. (în evul mediu) Muncă neplătită, pe care țăranii erau obligați s-o presteze pe moșiile boierilor în folosul acestora; clacă. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOIERÉSC2 ~eáscă (~éști) 1) Care ține de boieri; propriu boierilor. Moravuri ~ești. 2) Care aparține boierilor; de boier. Conac ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACAȚIE-BOIEREÁSCĂ s. v. salcâm-japonez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOIERÍ vb. (înv.) a căftăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-BOIEREÁSCĂ s. v. splinuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boierí vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. boiereáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink