BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOLȘEVÍSM n. Doctrină leninistă despre revoluția proletară. 2) Regim dictatorial instaurat în Rusia după lovitura de stat din 1917. /<rus. bol'ševizm
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOLȘEVÍSM s.n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul secolului XX; leninism. [< rus. bolșevizm, cf. fr. bolchevisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOLȘEVÍSM s. n. ansamblu de poziții ideologice radicale și de practici revoluționare, apărut în mișcarea social-democrată din Rusia. (< rus. bolșevizm, fr. bolchevisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOLȘEVÍSM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orânduirii capitaliste în orânduire comunistă; leninism. – Rus bol'ševizm.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOLȘEVÍSM s. v. comunism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bolșevísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bolșevízm n. (d. bolșevic). Teoria bolșevicilor. Fig. Anarhie, vandalizm, devastare. V. maximalizm, poporanizm, pogrom.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOLȘEVISM (‹ rus.) Curent de gîndire politică care a luat naștere în 1903, în urma acțiunii desfășurate de V.I. Lenin în cadrul facțiunii de stînga a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia (desprinsă în 1912). Denumirea a apărut în opoziție cu menșevismul, ilustrînd faptul că reprezentanții lor erau majoritari.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink