BONAPARTÍSM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONAPARTÍSM n. Formă de guvernământ, instaurată în Franța sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. /<fr. bonapartisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bonapartísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink