BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bondoc ≠ deșirat, lungan
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BONDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură și gros; îndesat. /<turc. bunduk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink