BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONITÁTE f. 1) Capacitate de plată și de credit a unei persoane sau instituții; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da producție bună prin exploatare. /<germ. Bonität
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BONITÁTE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONITÁTE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONITÁTE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonität.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BONITÁTE s. v. solvabilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bonitáte s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink