BONJÚR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONJÚR interj. Bună ziua! /<fr. bonjour
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BONJÚR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONJÚR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONJÚR2, bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BONJÚR1 interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bonjúr (bonjururi), s. n. – 1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bonjúr interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bonjúr s. n., pl. bonjúruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink