BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bonóm s. m., pl. bonómi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BONÓM ~i m. livr. Persoană care vădește blândețe și simplitate; om bun. /<fr. bonhomme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink