BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BONOMÍE f. livr. Caracter bonom. /<fr. bonhomme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BONOMÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink