BÓNUS s. n. gratificație; tantiemă. (< engl. bonus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bónus s. n., pl. bónusuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) și bunul Homer mai ațipește uneori – Horațiu, „Ars poetica”, 359. Chiar și în opera genialului rapsod se găsesc unele neglijențe. Orice mare scriitor poate fi autorul unor cărți sau pagini care să nu fie la înălțimea talentului său.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
VIR BONUS, DICENDI PERITUS (lat.) un om de bine, având meșteșugul vorbirii – Calitățile oratorului recomandate de Cato cel Bătrân.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink