Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORÁT s.m. Sare sau ester al acidului boric. [< fr. borate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BORÁT s. m. sare sau ester al acidului boric. (< fr. borate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BORÁT, borați, s. m. Sare formată din combinarea acidului boric cu o bază. – Fr. borate.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
borát s. m., pl. boráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borát n., pl e. (d. bor). Chim. Sare care rezultă din combinațiunea aciduluĭ boric c’o bază.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORÁT ~ți m. Sare a acidului boric. /<fr. borate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, s****ă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink