BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (de sticlă, de formă cilindrică) fără toartă, larg la gură, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Bg. burkan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BORCÁN s. (Mold.) gavanos. (Un ~ cu dulceață.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
borcán s. n., pl. borcáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borcán n., pl. e (ung. borkancsó, canceŭ de scos vin, de unde și bg. burkan, borcan). Vest. Gavanos, vas de ținut dulceață ș.a. Cană de ținut apă pe masă și orĭ la spălător, de adus vin ș.a. – V. ibric, urcĭor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BORCÁN ~e n. 1) Vas de formă cilindrică (de sticlă sau din plastic), fără torți și larg la gură, folosit pentru păstrarea diferitelor produse. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<bulg. burkan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink