BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOROÁNĂ s. v. grapă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boroánă (boroáne), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boroánă s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boroánă și b-ónă (oa dift.) f., pl. e (rus. boroná, pol. brona, bg. braná, boroană, de unde și ung. borona. Bern. 1, 73). Est. Grapă cu colți de fer de sfărămat bulgăriĭ după arat. – Și borînă (Munt. Dobr.) și -únă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOROÁNĂ ~e f. pop. Unealtă agricolă în formă de grătar cu colți mari de fier, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea arăturii; grapă. [Sil. -roa-nă] /<ucr. borona
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink