BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOURÉL1, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bourél2 (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BOURÉL s. v. gasteropod, gastropod, melc, pitulice, rădașcă, răgace.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bourél adj. m., s. m., pl. bouréi; f. sg. boureá, pl. bouréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOURÉL ~eá (~éi, ~éle) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink