boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink