BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din fr. braunite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRAUNÍT s.n. Oxid natural de mangan. [Pron. bra-u-. / < fr. braunite, cf. A. Braun – naturalist german].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRAUNÍT s. n. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic. (< fr. braunite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
braunít s. n. (sil. brau-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink