BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRAV adj. v. curajos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávă, pl. bráve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink