BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BREBENEÁ s. v. brebenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink